Nervi şi trompete

1) Am ajuns să cred că gumele sunt o binecuvântare pentru noi, cumpărătorii, atunci când ne sunt oferite la magazin. Nu de alta, dar prefer o gumă – în detrimentul unei vorbe goale. M-am dus la shopping (let’s say so) să iau un pepene roşu şi nişte nectarine (neapărat tari, aşa cum îmi plac). După ce mi-a cântărit fătuca harbuzul, de 4 kg (cel mai mare cică), a trecut la nectarine, lăsând pepenele pe tejghea. La sfârşit am rugat-o să îmi dea şi o sacoşă (pentru că ea e prea înceată ca să mă întrebe dacă vreau aşa ceva) şi a părut foarte ofensată. Şi nu doar. Mi-a spus: “să ştii că era mai bine să fi cerut întâi sacoşa“. O, Doamne! De când există sacoşe prioritare pe la aprozarele de cartier? Sau mai bine zis… de când prostia a devenit motiv de laudă?

2) Ajung astăzi la bunica mea şi găsesc în poştă o ofertă de la Nick&Nick, un fast-food care devine din ce în ce mai prost-cotat (prietenii ştiu de ce). Mă uit să văd despre ce e vorba: au început să facă livrări acasă. Foarteeeee bine, că doar n-or fi primii! Preţuri foarte ok, foarte rezonabile (dubios de mici), gen 1,5 lei o ciorbă, 4 lei o salată (oh, ciupiţi-mă!). Ajungem la partea oribilă. Eşti obligat să îţi plăteşti caserola, la fel cum eşti obligat să plăteşti (atenţie!) 2,5 lei pentru fiecare produs comandat. Şi uite aşa o ciorbă ajunge de fapt, cu tot cu caserolă şi transport, pe la 7 lei, în medie. Uite că nu mai suntem în Paradis! (a durat cam puţin, e drept.) Şi asta nu e tot.

Mai jos, pe pliant, scris mare şi negru: de acum poţi savura mâncarea preferată şi la tine acasă, puteţi comanda orice din meniu, bla bla. Ideea e că la început te ia cu “tu”, ca apoi să treacă iar la “dvs.”. Okay, jonglerii imbecile şi inutile, asta e sigur. Buuun, în continuare: în cadrul textului scria “î-l” (în mod obsesiv) de incredibil de multe ori, ca dovadă că limba română doare rău. “Î-l” susţii? Acest punct de vedere?

Şi ca şi cum nu ţi-ar fi de ajuns, simpaticii continuă: cu noi poţi comanda orice produs la preţuri mici, şi desigur, cu un mic comision. :ROFL: Un mic comision? Băi, foarte bine. Poate cu ceva bani în plus vă faceţi şi voi nişte pliante omeneşti. Sau cel puţin corecte gramatical. Ptiu!

Sfârşit timid de august

Că anii de liceu au trecut neaşteptat de repede, probabil că o ştim şi o simţim cu toţii. Că bacul a fost incredibil de superficial, în raport cu aşteptările noastre, mă îndoiesc că nu consideraţi la fel. Au trecut repede patruzeci şi opt de luni de liceu [cu aproximaţie terifiant de greşită], iar noi – cei care de-abia am ieşit tiptil de pe băncile liceului – ne-am înscris la facultate, într-un alt oraş, cei mai mulţi, sau tot acolo unde am terminat liceul. Eu fac parte din prima categorie şi am optat pentru Cluj. Chiar cred că e cea mai bună alegere, dacă mă gândesc. Sunt mândră de ea. Pe de altă parte, când vine vorba de viitor, lucrurile nu sunt deloc clare, ceea ce e firesc, pentru că nici nu-mi doresc să fie. Vorba aia, cine ştie ce surprize ne sunt rezervate.. Why spoil it?

Am scris rândurile astea gândindu-mă la ce schimbări vor interveni în existenţele noastre. Poate că e normal şi banal pentru unii, dar gândul de a schimba tot (oraş, cerc de prieteni, locaţii frecventate, şi altele) poate deveni terifiant, căpătând la cea mai mică visare, dimensiuni uriaşe, dar nu dramatice.

Poate că ne va fi greu. Poate că ne va fi impresionant de uşor. Rămâne de văzut.

Mult nu mai e, căci miroase deja a toamnă.

Respirăm un sfârşit timid de august.

Prostie

Îmi povestea un prieten din Bucureşti, care lucrează în cadrul unui trust media de ceva vreme, cât de prost pregătiţi (sau mai bine zis, cât de nepregătiţi) sunt cei din entry-level, boboceii ieşiţi din facultate. Bineînţeles, există şi câteva excepţii, dar îmi permit să generalizez fiindcă din cele câteva exemple auzite, cred că 90% erau negative.

De exemplu, o tipă trebuia să sintetizeze o ştire de pe Mediafax conform căreia nu ştiu ce sistem de canalizare urma să fie reabilitat “la calendele greceşti”. Ei bine, neştiind semnificaţia expresiei, domniţa a înţeles că atunci când va fi gata calendarul… nu ştiu ce se va petrece. Cert este că era total pe lângă subiectul real. [la calendele greceşti - expresie atribuită de Sueton împăratului roman Augustus. Acesta ar fi afirmat despre cei rău-platnici că îşi achită datoriile ad calendas graecas (la calendele greceşti); referire ironică la faptul că grecii - spre deosebire de romani - nu aveau prima zi a lunii din calendar (numită calendae), zi obisnuită de restituire a datoriilor]

Ce reacţie ai avea văzând că o domnişoară elevată te crede când îi spui că s-a deschis o casă memorială a Virginiei Woolf tocmai în Sinaia? Probabil ai rămâne şocat/ă.

Din păcate, acestea nu sunt singurele exemple, dar pentru mine aufost arhi-suficiente.

Pe de altă parte, cum ai reacţiona să vezi că un absolvent de facultate habar nu are cine e prim-ministrul României (sau poate zice Voiculescu, tocmai pentru a obţine postul!) sau cine a regizat deja-celebrul “4,3,2″?

Aritmie circadiană

Cu ajutorul Wikipediei, am aflat că mă număr printre persoanele ce suferă de o dereglare a ritmului circadian.

Aritmie circadiană (Sindromul Non-24): Persoanele ce suferă de această aritmie adorm în fiecare seară tot mai târziu şi se trezesc dimineaţa tot mai târziu, ca şi cum pentru aceştia ziua ar avea mai mult de 24 de ore. Aşa sunt eu.

Cu alte cuvinte, de asta sunt incapabilă să mă trezesc uneori la orele dorite, când chiar trebuie să ajung undeva. Pe de altă parte, reuşesc să dorm cât îmi doresc & să am un somn de calitate, atâta timp cât pot să îmi aleg intervalul în care să se desfăşoare runda de somn. Frumos, aşa-i?

O vacanţă completă

  Aproape că am revenit acasă (mai poposesc o săptămână prin Cluj) şi mărturisesc că am avut parte de o vacanţă completă, care se va continua cu vreo 2 săptămâni prin luna septembrie. Astea fiind spuse, am să trec direct la povestit, bineînţeles, câteva lucruri din vacanţă. Nu de alta, dar vor fi mai multe postări pe această temă, care sper să vă ajute măcar cu ceva informaţii, în caz că veţi poposi şi voi prin locurile ce vor fi amintite.

   Prima oprire am făcut-o la noi în ţară, în apropiere de Băile Felix, în staţiunea numită “1 Mai”, la Pensiunea Sorelo, o pensiune extraordinară, cu piscină acoperită, jacuzzi, camere spaţioase şi multă linişte. Preţul unei camere era de 140 de lei/noapte, pentru o cameră cu pat dublu. Eu zic că e un preţ rezonabil, mai ales că accesul la piscina acoperită, la jacuzzi, la biliard sau la ping-pong era inclus în preţ. Pensiunea a fost renovată anul acesta, deci v-o recomand din inimă, mai ales pentru relaxare! Imaginea cu piscina este chiar de acolo.

    E drept, frumoasă zona, frumoasă pensiunea, interesantă viaţa de noapte (care aproape că nu există!), dar mare plictiseala. Nu prea ştim (noi, românii) să ne vindem marfa. Păcat! Din cauza asta nu prea vrei să stai mai mult de două-trei zile prin zonă, deşi ţi-ai dori.

    Tocmai pentru că ne plictiseam, ne-am continuat drumul până în Ungaria, la Hajduszoboszlo, o staţiune cu ape termale de milioane! Erau zeci de bazine: cu apă fierbinte, cu plante, ştranduri, bazine cu valuri (unde o maşinărie producea valuri o dată pe oră, timp de vreo 10 minute, şi toată lumea intra în delir; dacă erai isteţ, nu ieşeai imediat după valuri, pentru că era prin zonă un nene simpatic, gen salvamar, care învârtea o umbreă şi aştepta ca toţi să ţipe tare, să reia producerea valurilor… şi uneori eram convingători!) Aici, noaptea de cazare e în jur de 8-9 mii de forinţi (1000 de forinţi echivalează cu aproximativ 150.000 de lei vechi, deci 15 lei noi), la apartamente gen bungalow, cu tot confortul dorit, aproape de aqua-park-uri.

 

Apele de aici: grozave. Oamenii: mulţi, foarte mulţi dintre ei români. Preţurile: mari, având în vedere că am observat că ungurii nu au nicio ierarhie a preţurilor. Cât dai pe o noapte de cazare dai şi pe un tricou amărât, şi pe un coş de cumpărături făcute la supermarket, şi pe 2 bilete de intrare la spa, şi tot aşa. Nu am explicaţie, dar e cel puţin ciudat. Masajul de aici? Rămâne să-l încercaţi, e groooozav.

 

      Următoarea oprire a fost în Viena, în Austria, pe strada Mariahilfenstrasse, la Haydn Hotel, un hotel okay, dar cu preţuri mari. O noapte de cazare a costat 120 de euro, fără prea multe implicaţii, dar cu mic-dejun inclus (tip bufet suedez). Cam mult, dar era centrul Vienei, deci probabil aşa se justifică preţul exagerat. Peste drum de hotel erau magazine precum MNG, ZARA; PROMOD, H&M, Lush, The Body Shop, C&A, şi muuulte altele, poate chiar prea multe. Reducerile nu erau cine ştie ce, adică chiar de ajungeau pe la 80% nu te puteai bucura prea mult, că ce a fost frumos, se dăduse de mult. În schimb, noile colecţii, toamnă/iarnă… spectaculoase! Şi preţurile rezonabile. Găseai blugi de la Lee Cooper, din noua colecţie, chiar şi la 50 de euro.

2 lucruri mi-au plăcut enorm din Viena: grădina zoo & parcul de distracţii din Prater. Despre astea am să vorbesc în postări viitoare, cu imagini făcute chiar de mine, pe care le descarc când ajung acasă. Ce să vă zic, pe scurt? La zoo vedeai de toate: panda, cu un puiuţ proaspăt născut (mare eveniment, căci panda nasc destul de rar), ursuleţi koala, lemuri leneşi, girafe, elefanţi, pantere, urşi grizzly, urşi polari, foci, pinguini, canguri… De toate! Cât despre Prater, parcul de acolo îţi taie respiraţia. De la bungee-jumping la catapultare sau poze în stilul anilor 1900, toate te atrag nespus de mult. La zoo biletul costa 12 euro de persoană, iar pentru cei până în 18 ani, 5 euro, cu reducere. Dar nu îţi ajunge o singură zi să vezi tot, asta e clar!

Postările următoare se vor referi la:

- zoo Viena, parcul de distracţii din Prater, designers outlet-ul din Parndorf, “Steak House”-ul din Parnforf, un super-restaurant şi… la multe altele

Am să revin.

2 săptămâni de linişte

Începând de mâine, voi fi plecata 2 săptămâni prin Europa.

Promit povestioare frumoase atunci când mă întorc.

Vacanţă plăcută tuturor!

Snobism dus la extrem

Elena Băsescu ştie ce-s alea succesurile, la fel de bine cum ştie ce-i ăla lux. Tocmai din acest motiv, ea s-a dus într-o zonă calamitată, din comuna suceveană Ulma, purtând în mână o plasă de la Famous Brands şi având în picioare cizme Burberry.

Eu nu spun că n-are voie să se încalţe cu astfel de cizme. Dar cred ca nu e de bun simţ să te duci într-o zonă în care oamenii au rămas pe drumuri, purtând cizme de 170 de dolari, când alţii n-au nici măcar 1 leu în buzunare.

Nedrept

Azi treceam prin parc, aşa cum trece orice om obişnuit, în drumul lui spre altceva, de obicei.

Ei bine, traversând parcul central am observat un bătrânel – fără umbrelă – deşi plouase infernal, cu două sacoşe murdare şi pline de prune verzi, probabil pe care el ar fi dorit să le vândă. Mărturisesc că pentru câteva clipe i-am privit chipul. Era senin. Prea senin.

Nu aşa ar trebui să îşi petreacă timpul liber un om cu chip frumos, senin, trecut prin viaţă.

E nedrept.

Voila!… Knox et Vivienne Pitt-Jolie

Deja erau destui în casă, dar au apărut încă doi, şi aşa a apărut şi prima poză a gemenilor din familia Jolie-Pitt, poză care declanşase o isterie generală în rândul revistelor glossy. Care dă mai mult. Iată că publicaţia americană People a reuşit să obţină exclusivitatea, contra sumei de 15 milioane de dolari.

Îi puteţi vedea pe gemeni, deşi nu e o poză foarte relevantă, pe coperta curentă a revistei People, la www.people.com.

Câteva detalii despre ceai

Ceaiul este o infuzie pregătită prin opărirea frunzelor de ceai procesate, a mugurilor sau a rămurelelor din tufişul de ceai, opărire în apă fierbinte, întinsă pe câteva minute, după care licoarea poate fi băută.

Cele 4 tipuri de bază ale ceaiului sunt ceaiul negru, ceaiul oolong, ceaiul verde şi ceaiul alb. În genere, prin sintagma “herbal tea” se face referire la infuzii sau fierturi ale fructelor şi ierburilor ce nu conţin Camellia Sinensis.

Culmea, deşi m-aş fi aşteptat ca acest loc să fie ocupat de Coca-Cola, ceaiul este băutura cea mai consumată în lume, pe locul 2, după apă. Ceaiurile au arome deosebite, ceea ce le face îndrăgite în toată lumea. Aproape că nu are deloc carbohidraţi, grăsimi sau proteine. Ceaiul este o sursă naturală de teină.

Cuvântul “tea” a apărut în limba engleză ca derivat din cuvântul chinezesc utilizat pentru ceai (茶), care este pronunţat tê în varianta vorbită Min Nan.

În multe culturi, ceaiul este punctul de atracţie al unui eveniment social, cum ar fi celebrul ceai de după-masă al englezilor sau acel “tea party”. Câteodată, graţie conţinutului de teină, ceaiul este consumat pentru calităţile energizante, însă există şi ceaiuri decafeinizate. În multe culturi, de exemplu în cea arabă, ceaiul este punctul central al întâlnirilor sociale. Alte exemple sunt ceremoniile sacre din China sau Japonia. (Cine n-a auzit de celebra ceremonie de preparare şi servire a ceaiului prezentată chiar şi în cartea/filmul Memoriile unei gheişe?)

Despre cum se prepară corect un ceai, sau despre momentul în care este indicat să adăugăm lapte în ceai, fără a-i strica savoarea, într-un articol viitor.