Absenţă justificată. România şi locurile frumoase

Am fost plecată iarăşi într-o scurtă vacanţă, de doar o săptămână, pentru a mă convinge (din nou!) că trăim într-o ţară de ignoranţi. Aceleaşi drumuri ca şi acum câţiva ani, probabil aceleaşi drumuri pe care le vom vedea şi peste vreme multă. Am vizitat oraşe frumoase şi m-am bucurat de vremea bună, până când am fost anunţată că la Bâlea Lac a nins şi că fără cauciucuri de iarnă nu prea ai ce căuta în zonă, decât dacă vrei să ai probleme.

Am fost prin diverse locuri şi le voi caracteriza prin câteva cuvinte:

Sighişoara: atmosferă medievală, oameni zâmbitori, terase cu produse scumpe şi peisaje splendide… şi plin de pisici jucăuşe şi frumos colorate, cum e şi cea din poză.

Sibiu: un oraş cu un centru deosebit de frumos, dar cu o periferie nedemnă de a face parte dintr-o aşa-numită “capitală europeană” a anului 2007.

Braşov: ai ocazia să vezi panorama superbă atunci când urci cu telecabina lângă literele imense (B R A S O V, amplasate a la Hollywood pe vârful muntelui), iar atunci îţi poţi da seama de cât de frumos este şi cât de curat. Biserica Neagră era închisă vizitării, din păcate, în acea zi, dar m-am consolat cu alte repere turistice şi cu o masă copioasă la restaurantul “Da Vinci” din centrul braşovean. Vă recomand sărmăluţele cu mămăliguţă şi papanaşii cu gem. Delicioase!

Bran: anul acesta am fost impresionată de multe lucruri în Bran, dincolo de Castelul celebru, unde cu puţin noroc îţi poţi cumpăra bilete “low-cost” (să zicem) de la intrare, fără a mai da pe la casierie – funny, eu n-am încercat, că nu ştiam dacă merge afacerea. Printre ele, s-a numărat cinematograful 5D din Bran, unde am vizionat o peliculă de vreo 15 minute – The Haunted House- 3D, care îţi acţiona cele 5 simţuri (erai în rolul unei pisicuţe şi când ea mergea prin iarbă, simţeai şi mirosul de iarbă, când ea sărea pe jos, scaunul trepida, când ea era stropită cu apă, erai şi tu udat, ş.a.m.d. – excelent!) & Castelul Groazei (o găselniţă interesantă, mai ales dacă eşti fan sperieturi). Bran evoluează… şi merge atât de bine încât pe la sfârşitul lunii septembrie avea loc “Răvăşitul Oilor” – un festival al brânzei şi al pastramei… Sounds delicious, right?

Sinaia: frig, frig, frig, Peleş & Pelişor închise luni şi marţi, deci închise când am fost eu. Deşi le-am mai vizitat, mărturisesc că mi-aş fi dorit să le revăd. Asta e, poate anul viitor!

Buşteni: cazare, cazare, cazare. Peste tot erau oferte de cazare. Am stat la o pensiune cochetă cu 90 lei/noapte, şi m-am bucurat de peisaj şi de linişte. Ah, în Buşteni e plin de vile luxoase, dar nu prea ai timp să te uiţi la ele, e mai frumos ce a construit natura.

* prin aceste zone, cum treci de Braşov, găseşti pe marginea drumului de vânzare tot felul de bunătăţi: brânză sărată în coajă de brad, caş proaspăt, siropuri naturale de mure, soc, zmeură, brad, şi altele. vă spun, merită încercate. brânza tradiţional pusă în coaja de brad costă cam 40 de lei, iar siropurile 15-20 de lei, fiind concentrate.

Râmnicu Vâlcea: nu am apucat să mă plimb prea mult prin Rm.Vâlcea, dar am mâncat la un restaurant italian o porţie de lasagna foarte reuşită, cu mult parmezan, la doar 18 lei. Dacă îmi amintesc bine, se chema “Il Ristorante”. Sper să nu greşesc.

Curtea de Argeş: mitul Meşterului Manole, destul de frig, o pictură inedită în mănăstire (Maica Domnului gravidă, care e înfăţişată aici cu burtică, deşi de obicei apare lângă Prunc) şi mulţi câini vagabonzi.

Târgu Jiu: lăudatele opere brâncuşiene (Masa Tăcerii, Coloana Fără Sfărşit, sau Coloana Infinitului, cum i se spune, Poarta Sărutului, şi altele), nişte covrigi excelenţi la o simigerie centrală şi trafic infernal.

Petroşani

Râşnov: o cetate magnifică, încărcată cu frumuseţe.

şi altele… precum Cascada Urlătoarea, Peştera Dâmbovicioarei, Peştera Muierilor ( plină de lilieci )… etc.

Îmi pare bine că am fost prin aceste locuri, însă regret că nu am ajuns şi la Bâlea Lac, unde mi-aş fi dorit să merg. Nu-i nimic, timpul le rezolvă pe toate…

O vacanţă completă

  Aproape că am revenit acasă (mai poposesc o săptămână prin Cluj) şi mărturisesc că am avut parte de o vacanţă completă, care se va continua cu vreo 2 săptămâni prin luna septembrie. Astea fiind spuse, am să trec direct la povestit, bineînţeles, câteva lucruri din vacanţă. Nu de alta, dar vor fi mai multe postări pe această temă, care sper să vă ajute măcar cu ceva informaţii, în caz că veţi poposi şi voi prin locurile ce vor fi amintite.

   Prima oprire am făcut-o la noi în ţară, în apropiere de Băile Felix, în staţiunea numită “1 Mai”, la Pensiunea Sorelo, o pensiune extraordinară, cu piscină acoperită, jacuzzi, camere spaţioase şi multă linişte. Preţul unei camere era de 140 de lei/noapte, pentru o cameră cu pat dublu. Eu zic că e un preţ rezonabil, mai ales că accesul la piscina acoperită, la jacuzzi, la biliard sau la ping-pong era inclus în preţ. Pensiunea a fost renovată anul acesta, deci v-o recomand din inimă, mai ales pentru relaxare! Imaginea cu piscina este chiar de acolo.

    E drept, frumoasă zona, frumoasă pensiunea, interesantă viaţa de noapte (care aproape că nu există!), dar mare plictiseala. Nu prea ştim (noi, românii) să ne vindem marfa. Păcat! Din cauza asta nu prea vrei să stai mai mult de două-trei zile prin zonă, deşi ţi-ai dori.

    Tocmai pentru că ne plictiseam, ne-am continuat drumul până în Ungaria, la Hajduszoboszlo, o staţiune cu ape termale de milioane! Erau zeci de bazine: cu apă fierbinte, cu plante, ştranduri, bazine cu valuri (unde o maşinărie producea valuri o dată pe oră, timp de vreo 10 minute, şi toată lumea intra în delir; dacă erai isteţ, nu ieşeai imediat după valuri, pentru că era prin zonă un nene simpatic, gen salvamar, care învârtea o umbreă şi aştepta ca toţi să ţipe tare, să reia producerea valurilor… şi uneori eram convingători!) Aici, noaptea de cazare e în jur de 8-9 mii de forinţi (1000 de forinţi echivalează cu aproximativ 150.000 de lei vechi, deci 15 lei noi), la apartamente gen bungalow, cu tot confortul dorit, aproape de aqua-park-uri.

 

Apele de aici: grozave. Oamenii: mulţi, foarte mulţi dintre ei români. Preţurile: mari, având în vedere că am observat că ungurii nu au nicio ierarhie a preţurilor. Cât dai pe o noapte de cazare dai şi pe un tricou amărât, şi pe un coş de cumpărături făcute la supermarket, şi pe 2 bilete de intrare la spa, şi tot aşa. Nu am explicaţie, dar e cel puţin ciudat. Masajul de aici? Rămâne să-l încercaţi, e groooozav.

 

      Următoarea oprire a fost în Viena, în Austria, pe strada Mariahilfenstrasse, la Haydn Hotel, un hotel okay, dar cu preţuri mari. O noapte de cazare a costat 120 de euro, fără prea multe implicaţii, dar cu mic-dejun inclus (tip bufet suedez). Cam mult, dar era centrul Vienei, deci probabil aşa se justifică preţul exagerat. Peste drum de hotel erau magazine precum MNG, ZARA; PROMOD, H&M, Lush, The Body Shop, C&A, şi muuulte altele, poate chiar prea multe. Reducerile nu erau cine ştie ce, adică chiar de ajungeau pe la 80% nu te puteai bucura prea mult, că ce a fost frumos, se dăduse de mult. În schimb, noile colecţii, toamnă/iarnă… spectaculoase! Şi preţurile rezonabile. Găseai blugi de la Lee Cooper, din noua colecţie, chiar şi la 50 de euro.

2 lucruri mi-au plăcut enorm din Viena: grădina zoo & parcul de distracţii din Prater. Despre astea am să vorbesc în postări viitoare, cu imagini făcute chiar de mine, pe care le descarc când ajung acasă. Ce să vă zic, pe scurt? La zoo vedeai de toate: panda, cu un puiuţ proaspăt născut (mare eveniment, căci panda nasc destul de rar), ursuleţi koala, lemuri leneşi, girafe, elefanţi, pantere, urşi grizzly, urşi polari, foci, pinguini, canguri… De toate! Cât despre Prater, parcul de acolo îţi taie respiraţia. De la bungee-jumping la catapultare sau poze în stilul anilor 1900, toate te atrag nespus de mult. La zoo biletul costa 12 euro de persoană, iar pentru cei până în 18 ani, 5 euro, cu reducere. Dar nu îţi ajunge o singură zi să vezi tot, asta e clar!

Postările următoare se vor referi la:

- zoo Viena, parcul de distracţii din Prater, designers outlet-ul din Parndorf, “Steak House”-ul din Parnforf, un super-restaurant şi… la multe altele

Am să revin.

2 săptămâni de linişte

Începând de mâine, voi fi plecata 2 săptămâni prin Europa.

Promit povestioare frumoase atunci când mă întorc.

Vacanţă plăcută tuturor!

De vrei să fii ca într-un basm…

Pierdută printre urechiuşe de Minnie Mouse şi alte suveniruri, aproape că poţi uita că eşti în Disneyland, deci că te poţi distra pe cinste. Cu excepţia faptului că în sezonul de vârf cozile sunt enorme (chiar dacă prinzi vreme capricioasă, precum am păţit eu), şi că trebuie să aştepţi ore în şir strecurându-te prin labirinturile formate de acestea, merită să ajungi la Disney măcar o dată în viaţă.

Deşi nu mai am doi ani, şi deşi eram conştientă că în spatele personajelor pluşate se află nişte oameni ca şi mine, care probabil că se sufocă în costumele alea închise aproape ermetic, mă bucuram de fiecare moment alături de ele. Există o regulă la Disney: mascotele nu au voie să vorbească, că ar spulbera fanteziile atâtor copii, evident… Însă vorbesc prin însăşi prezenţa lor. Sunt minunate ideile puse în aplicare acolo, te simţi ca un personaj de basm, pentru că oamenii de acolo au grijă să te integrezi de cum păşeşti de casa de bilete.

Şi spuneam, cozile sunt enorme, dar merită aşteptarea. Deşi m-am lovit puţin într-un montagne russe, tocmai pentru că nu a fost prinsă foarte bine centura de siguranţă (una din ele!), pot să spun că nu îmi pare rău, că m-am şi distrat. La finalul călătoriei te aşteaptă un punct de vânzare, unde găseşti fotografii afişate pe un panou, că disney-iştii au grijă să te fotografieze exact când urli din toţi rărunchii, pe la mijlocul traseului. Evident, dai 10 euro, că vorba aia, ai o amintire pe cinste!

Poze, distracţie, personaje simpatice şi frumuseţe – toaaaate sunt la Disney, şi merită trăite/văzute.

Important este că în preţul biletului de intrare (puţin piperat, e drept) este inclus accesul nelimitat la toate aparatele din sătucul Disney, de câte ori vrei (mă rog, dacă reuşeşti să treci de mai multe ori de cozi ), dar nu şi mâncarea de la restaurantele cu specific din parc. Ei bine, măcar un meniu cu cartofiori prăjiţi, şi măcar ai mâncat alături de ştiu-eu-ce-vrăjitoare!

Disney rules! De cum ajungeţi acolo, aveţi grijă – e posibil să vreţi să rămâneţi în parc! E spectaculos!