Protejează-ţi pielea! 1 iulie, 2009
Posted by sweetmanias in recomandări.Tags: cancer, harta radiaţiilor, loţiune plajă, nivel depăşit, piele, plajă, românia, soare, zona roşie
add a comment
Citeam ieri pe un portal de ştiri că România se încadrează în “zona roşie” a radiaţiilor solare. Ce înseamnă asta? Din păcate, înseamnă că radiaţiile solare au depăşit nivelul acceptat de piele… de vreo 10 ori!!! Numărul de afecţiuni dermatologice a crescut îngrijorător şi – se pare – ar fi nevoie de cultivarea intensă a unui obicei care pe alte meleaguri deja are ceva vechime: folosirea cremei cu protecţie UV, cu factor mai mare de 15, indiferent că mergem pe plajă sau pe stradă, fiindcă Soarele – culmea! – nu ştie că dacă stai pe o rogojină… trebuie să ardă mai tare, aşa că-şi face treaba când consideră el de cuviinţă. Which is – mai tot timpul! Vă recomand cu căldură să folosiţi creme de plajă cu factor >15, fiindcă doar aşa vă puteţi proteja pielea! E important, fiindcă asemenea radiaţii, de 10 ori mai puternice decât nivelul normal, să spunem, pot să transforme lejer o aluniţă, de pildă, într-un început de cancer. Nimeni nu-şi doreşte asta, însă prea puţini suntem cei care ne gândim, înainte de a ieşi din casă, dacă ne-am uns cu cremă, iar asta trebuie să se schimbe!
Îndemn înţelept 3 februarie, 2009
Posted by sweetmanias in daily, recomandări.Tags: îndemn, înţelepciune, mahatma gandhi, viaţă
add a comment
” Trăieşte ca şi cum ai muri mâine, învaţă ca şi cum ai trăi veşnic!”
(Mahatma Gandhi)
Soni, by Andrei Ruse, anyone? 17 octombrie, 2008
Posted by sweetmanias in recomandări.Tags: andrei ruse, bun simt, dezamagire, greseli, moarte, pareri de rau, recenzie, soni
5 comments
Încă din clipa în care am dat 32,90 lei pe “Soni” am ştiut că e posibil să îmi pară rău după banii ăştia. Bani care nu-s deloc puţini, ţinând cont că vorbim de un volum de 250 de pagini, extra-light, cam la fel de light ca şi o Cola răsuflată, deci bun de lectură de după-masă, dar cam atât. O spun de la început: Soni m-a dezamăgit. De ce? Fiindcă nu vorbim de un blog, ci de o carte (chiar dacă aceasta are, la rândul ei, blog), iar greşelile sunt atât de multe, literalmente vorbind, încât ai crede că autorul, în persoana lui Andrei Ruse, a fost un susţinător aprig al reformei Academice din România, când mai toate tâmpeniile au intrat în vigoare. Nicio problemă, au fost şi care s-au bucurat.
Chiar dacă greşelile ar fi făcute intenţionat, voit, şi totuşi atât de ostentativ, tot nu ar avea nicio scuză, pentru că tocmai respectivele erori micro-majore (depinde din ce unghi priveşti şi ce îţi place) o transformă pe “Soni” într-o carte slăbuţă, când ideea era totuşi cât de cât admirabilă.
Pagina 20 ne introduce în Universul creator, limitat, ce-i drept, aici fiind inserată (voit, cum să nu!) prima greşeală (“dacă ai ştii tot ce ştii acum”). Frumos, zău! Mergem mai departe: pagina 30 (“de unde naibii să ştiu?” – greşeală a la Bucureşti, pardon s-avem), pagina 43 (“ce ai face dacă ai ştii data când vei muri?), pagina 57 (în subsol: “m-am uitat l-a Dumnezeu”), pagina 61(“de exexmplu” – puţină atenţie n-ar strica, măcar din partea corectorului), pagina 67 (“promt” – se spune prompt, cel puţin aşa era ultima dată în DEX, also known as Dicţionarul Explicativ al Limbii Române), pagina 122 (“să aibe” – Bucureştiul ăsta, pff…), pagina 149 (“anfetamină” – corect e amfetamină, în pofida încercărilor anevoioase de naturalizare a limbajului), şi aşa mai departe. Sinceră să fiu, la un moment dat, m-am şi săturat să mai subliniez greşelile, erau pur şi simplu mult prea multe. Foarte multe, cel puţin pentru un autor care se respectă.
Mi-a plăcut coperta cărţii, dar sunt curioasă dacă fetei cu pricina i-a plăcut subiectul cărţii. Nu de alta, dar fata există, după cum ne este şi prezentată pe blog, pare-mi-se, şi probabil că e mândră de realizare. Are şi de ce, doar ea nu are nicio vină pentru limbajul oribil din carte sau pentru greşelile grosolane. Mi-a mai plăcut şi ideea cărţii, pe care v-o las s-o descoperiţi singuri. Finalul mi s-a părut mult prea sec şi – surprinzător sau nu – previzibil. Genul ăla de final care te face să te gândeşti la ce a vrut autorul.. Şi probabil a fost cam aşa: “ok, nu fac o carte cu happy-end, e mult prea uzitată chestia, aşa că bag ceva neaşteptat”…. doar că nu a fost aşa deloc. Un alt minus mare de tot îl reprezintă inspiraţia de final cu alură de “50 first dates”, filmul ăla pe care sigur l-ai văzut şi tu, la fel ca toaaată lumea. Poate că greşesc şi poate că se gândea la cu totul altceva, ba mai mult, poate avea ideea asta de dinainte ca acel film să existe. Nu contest, poate că aşa a şi fost, însă totuşi mie mi-e greu să cred…
32,90 lei - preţ mare, conţinut instabil – asta dacă ar fi să spun totul foarte pe scurt…
Ruse spunea… “cu Black Job m-am grăbit”. Eu zic… “şi cu Soni tot.”
Şi cu “Soni” te-ai grăbit, la fel cum se grăbea şi ea să aibă parte de tot ce e mai frumos în ultima perioadă de viaţă.
Sau poate că şi tu ai avut parte de lucruri frumoase în răstimpul ăsta, cine ştie…
Nu-i nimic, e şi ăsta un început în lumea prozei.
Poate că al treilea volum [teatru? /:)] va fi cu adevărat reuşit.
Eşti tânăr, ai timp!
Absenţă justificată. România şi locurile frumoase 22 septembrie, 2008
Posted by sweetmanias in locuri frumoase, recomandări.Tags: bâlea lac, bran, braşov, brâncuşi, buşteni, cascada, cetate, coloana infinitului, excursie, lilieci, poarta sărutului, râşnov, recomadări, sighişoara, sinaia, târgu jiu, vacanţă, vâlcea
1 comment so far
Am fost plecată iarăşi într-o scurtă vacanţă, de doar o săptămână, pentru a mă convinge (din nou!) că trăim într-o ţară de ignoranţi. Aceleaşi drumuri ca şi acum câţiva ani, probabil aceleaşi drumuri pe care le vom vedea şi peste vreme multă. Am vizitat oraşe frumoase şi m-am bucurat de vremea bună, până când am fost anunţată că la Bâlea Lac a nins şi că fără cauciucuri de iarnă nu prea ai ce căuta în zonă, decât dacă vrei să ai probleme.
Am fost prin diverse locuri şi le voi caracteriza prin câteva cuvinte:
Sighişoara: atmosferă medievală, oameni zâmbitori, terase cu produse scumpe şi peisaje splendide… şi plin de pisici jucăuşe şi frumos colorate, cum e şi cea din poză.
Sibiu: un oraş cu un centru deosebit de frumos, dar cu o periferie nedemnă de a face parte dintr-o aşa-numită “capitală europeană” a anului 2007.
Braşov: ai ocazia să vezi panorama superbă atunci când urci cu telecabina lângă literele imense (B R A S O V, amplasate a la Hollywood pe vârful muntelui), iar atunci îţi poţi da seama de cât de frumos este şi cât de curat. Biserica Neagră era închisă vizitării, din păcate, în acea zi, dar m-am consolat cu alte repere turistice şi cu o masă copioasă la restaurantul “Da Vinci” din centrul braşovean. Vă recomand sărmăluţele cu mămăliguţă şi papanaşii cu gem. Delicioase!
Bran: anul acesta am fost impresionată de multe lucruri în Bran, dincolo de Castelul celebru, unde cu puţin noroc îţi poţi cumpăra bilete “low-cost” (să zicem) de la intrare, fără a mai da pe la casierie :) – funny, eu n-am încercat, că nu ştiam dacă merge afacerea. Printre ele, s-a numărat cinematograful 5D din Bran, unde am vizionat o peliculă de vreo 15 minute – The Haunted House- 3D, care îţi acţiona cele 5 simţuri (erai în rolul unei pisicuţe şi când ea mergea prin iarbă, simţeai şi mirosul de iarbă, când ea sărea pe jos, scaunul trepida, când ea era stropită cu apă, erai şi tu udat, ş.a.m.d. – excelent!) & Castelul Groazei (o găselniţă interesantă, mai ales dacă eşti fan sperieturi). Bran evoluează… şi merge atât de bine încât pe la sfârşitul lunii septembrie avea loc “Răvăşitul Oilor” – un festival al brânzei şi al pastramei… Sounds delicious, right?
Sinaia: frig, frig, frig, Peleş & Pelişor închise luni şi marţi, deci închise când am fost eu. Deşi le-am mai vizitat, mărturisesc că mi-aş fi dorit să le revăd. Asta e, poate anul viitor!
Buşteni: cazare, cazare, cazare. Peste tot erau oferte de cazare. Am stat la o pensiune cochetă cu 90 lei/noapte, şi m-am bucurat de peisaj şi de linişte. Ah, în Buşteni e plin de vile luxoase, dar nu prea ai timp să te uiţi la ele, e mai frumos ce a construit natura.
* prin aceste zone, cum treci de Braşov, găseşti pe marginea drumului de vânzare tot felul de bunătăţi: brânză sărată în coajă de brad, caş proaspăt, siropuri naturale de mure, soc, zmeură, brad, şi altele. vă spun, merită încercate. brânza tradiţional pusă în coaja de brad costă cam 40 de lei, iar siropurile 15-20 de lei, fiind concentrate.
Râmnicu Vâlcea: nu am apucat să mă plimb prea mult prin Rm.Vâlcea, dar am mâncat la un restaurant italian o porţie de lasagna foarte reuşită, cu mult parmezan, la doar 18 lei. Dacă îmi amintesc bine, se chema “Il Ristorante”. Sper să nu greşesc.
Curtea de Argeş: mitul Meşterului Manole, destul de frig, o pictură inedită în mănăstire (Maica Domnului gravidă, care e înfăţişată aici cu burtică, deşi de obicei apare lângă Prunc) şi mulţi câini vagabonzi.
Târgu Jiu: lăudatele opere brâncuşiene (Masa Tăcerii, Coloana Fără Sfărşit, sau Coloana Infinitului, cum i se spune, Poarta Sărutului, şi altele), nişte covrigi excelenţi la o simigerie centrală şi trafic infernal.
Petroşani
Râşnov: o cetate magnifică, încărcată cu frumuseţe.
şi altele… precum Cascada Urlătoarea, Peştera Dâmbovicioarei, Peştera Muierilor ( plină de lilieci :) )… etc.
Îmi pare bine că am fost prin aceste locuri, însă regret că nu am ajuns şi la Bâlea Lac, unde mi-aş fi dorit să merg. Nu-i nimic, timpul le rezolvă pe toate…
Cărţi 7 septembrie, 2008
Posted by sweetmanias in recomandări.Tags: 54/24, alexandra ares, bogdan teodorescu, cărţi, păreri, recenzii, timp liber, visătoarele
3 comments
Pentru că am avut un weekend liniştit şi chef de lecturi frumoase, am terminat două cărţi pe care îndrăznesc să vi le recomand şi vouă.
Prima dintre ele se numeşte “54/24” şi este scrisă de Bogdan Teodorescu, prezentând cincizeci şi patru de locuri superbe din douăzeci şi patru de ţări vizitate de către acesta. Am rămas impresionată de frumuseţile descrise şi de minunăţiile culinare pe care domnul Teodorescu le-a degustat în călătoriile sale fascinante. Începând cu India, despre care aflăm că are o circulaţie haotică pe străzi, încurcată fiind de văcuţe rătăcite şi alte animale, şi terminând cu oaza de lux denumită Monaco, unde bătrânele de 80 de ani se plimbă în blănuri scumpe, trăgând umil zgarda Swarowski a micuţului Chihuahua, întreaga incursiune în lumea turismului elevat este relaxantă. Sinceră să fiu, descrierile sunt atât de frumoase încât după ce le citeşti cu atenţie ai senzaţia că şi tu ai mers cândva pe-acolo, ceea ce nu e rău deloc. Dar tot îţi doreşti să mai mergi o dată. Eventual cu adevărat. O carte frumoasă, numai bună de citit într-un weekend la fel de frumos.
Alexandra Ares este o româncă îndrăzneaţă (spun asta după ce i-am citit cartea, pentru că eu am identificat personajul principal, o tânără din Bucureşti aterizată în SUA, tocmai cu autoarea) care a publicat “Dream Junkies” (titlul original al cărţii “Visătoarele”) pe tărâmul american, cartea vorbindu-ne chiar despre visul american, acela pe care fiecare-l înţelege cum vrea, dacă vrea. “Visătoarele” – deşi tradusă în româneşte, şi nu scrisă în original în limba aceasta – deţine o autenticitate delicioasă, care te face să savurezi povestioarele istorisite de-a lungul volumului. Kitty, personajul principal, e o tipă blondă, sexy, curajoasă, care scrie despre crime pentru două ziare şi două emisiuni. Până într-un punct, când decide că are nevoie de o schimbare. Cu o atmosferă cosmopolită ce aminteşte de “Sex and the City” şi cu personaje demne de serialul amintit, volumul merită citit. Şi nu pentru că e scris de o româncă, ci pentru că e amuzant. Dar nu îndeajuns de amuzant încât să te plictisească sau enerveze. Nu, e exact aşa cum trebuie, poate puţin prea siropos pe alocuri. Personal… nu-l recomand bărbaţilor. Pentru ei ar fi plictisitor cu adevărat, după părerea mea, însă poate merită o încercare. Never say never, right? O lectură light pentru o zi în care 500 de pagini nu ţi se par prea multe.
În curând, voi scrie despre “Maestrul şi Margareta”, de Mihail Bulgakov, carte citită de mine în vacanţă, şi despre “Împărăteasa Orhidee”, de Anchee Min, de îndată ce o voi termina de lecturat.
Lectură plăcută!
Esquire România – o surpriză plăcută 3 august, 2008
Posted by sweetmanias in recomandări.Tags: esquire, maria dinulescu, recomandări, reviste, românia
4 comments
Ar trebui să-mi fie ruşine, dar primul număr pe care l-am cumpărat din revista Esquire, ediţia românească, a fost ăsta, cu Maria Dinulescu pe copertă, adică numărul din iulie/august 2008.
E drept că în ultima vreme m-am cam săturat de reviste, deşi pe vremuri (acum câteva luni) cumpăram un teanc în fiecare lună: Bolero, Cosmopolitan, Psychologies (pe-asta înc-o cumpăr, e drept!), Tabu, Unica, Men’S Health, şi altele. Esquire a fost o surpriză plăcută pentru mine, mai ales că din numărul aici amintit am aflat de Bobby Voicu (din nou) şi despre cum şi-a făcut el drum spre Yahoo!. Pardon, despre cum şi-a făcut Yahoo! drum spre el, şi l-a făcut şi bine. Un tip degajat, fără urme de stress cotidian pe faţă, cu multe planuri şi destul de ambiţios, fapt desprins şi din amprenta discursului. Tot în revistă am citit şi despre www.eOk.ro, un proiect ambiţios iniţiat şi de unul dintre membrii formaţiei Hi-Q, Florin Grozea: o comunitate construită în jurul muzicii. Despre Maria Dinulescu, cum se spune, numai de bine. Nu pare deloc modestă dar nici nu e cazul, zic eu. E o actriţă fantastică şi are un chip mai mult decât drăgălaş, condimentat cu multă atitudine potrivită. Aşa că unde e loc de modestie?
Vă recomand cu căldură să citiţi Esquire, e o revistă care a depăşit cu mult aşteptările mele. Bine documentată, structurată, ce mai, numere bune-bune. Deci se poate!
