Azi treceam prin parc, aşa cum trece orice om obişnuit, în drumul lui spre altceva, de obicei.

Ei bine, traversând parcul central am observat un bătrânel – fără umbrelă – deşi plouase infernal, cu două sacoşe murdare şi pline de prune verzi, probabil pe care el ar fi dorit să le vândă. Mărturisesc că pentru câteva clipe i-am privit chipul. Era senin. Prea senin.

Nu aşa ar trebui să îşi petreacă timpul liber un om cu chip frumos, senin, trecut prin viaţă.

E nedrept.