Că anii de liceu au trecut neaşteptat de repede, probabil că o ştim şi o simţim cu toţii. Că bacul a fost incredibil de superficial, în raport cu aşteptările noastre, mă îndoiesc că nu consideraţi la fel. Au trecut repede patruzeci şi opt de luni de liceu [cu aproximaţie terifiant de greşită], iar noi – cei care de-abia am ieşit tiptil de pe băncile liceului – ne-am înscris la facultate, într-un alt oraş, cei mai mulţi, sau tot acolo unde am terminat liceul. Eu fac parte din prima categorie şi am optat pentru Cluj. Chiar cred că e cea mai bună alegere, dacă mă gândesc. Sunt mândră de ea. Pe de altă parte, când vine vorba de viitor, lucrurile nu sunt deloc clare, ceea ce e firesc, pentru că nici nu-mi doresc să fie. Vorba aia, cine ştie ce surprize ne sunt rezervate.. Why spoil it?

Am scris rândurile astea gândindu-mă la ce schimbări vor interveni în existenţele noastre. Poate că e normal şi banal pentru unii, dar gândul de a schimba tot (oraş, cerc de prieteni, locaţii frecventate, şi altele) poate deveni terifiant, căpătând la cea mai mică visare, dimensiuni uriaşe, dar nu dramatice.

Poate că ne va fi greu. Poate că ne va fi impresionant de uşor. Rămâne de văzut.

Mult nu mai e, căci miroase deja a toamnă.

Respirăm un sfârşit timid de august.

Îmi povestea un prieten din Bucureşti, care lucrează în cadrul unui trust media de ceva vreme, cât de prost pregătiţi (sau mai bine zis, cât de nepregătiţi) sunt cei din entry-level, boboceii ieşiţi din facultate. Bineînţeles, există şi câteva excepţii, dar îmi permit să generalizez fiindcă din cele câteva exemple auzite, cred că 90% erau negative.

De exemplu, o tipă trebuia să sintetizeze o ştire de pe Mediafax conform căreia nu ştiu ce sistem de canalizare urma să fie reabilitat “la calendele greceşti”. Ei bine, neştiind semnificaţia expresiei, domniţa a înţeles că atunci când va fi gata calendarul… nu ştiu ce se va petrece. Cert este că era total pe lângă subiectul real. [la calendele greceşti - expresie atribuită de Sueton împăratului roman Augustus. Acesta ar fi afirmat despre cei rău-platnici că îşi achită datoriile ad calendas graecas (la calendele greceşti); referire ironică la faptul că grecii - spre deosebire de romani - nu aveau prima zi a lunii din calendar (numită calendae), zi obisnuită de restituire a datoriilor]

Ce reacţie ai avea văzând că o domnişoară elevată te crede când îi spui că s-a deschis o casă memorială a Virginiei Woolf tocmai în Sinaia? Probabil ai rămâne şocat/ă.

Din păcate, acestea nu sunt singurele exemple, dar pentru mine aufost arhi-suficiente.

Pe de altă parte, cum ai reacţiona să vezi că un absolvent de facultate habar nu are cine e prim-ministrul României (sau poate zice Voiculescu, tocmai pentru a obţine postul!) sau cine a regizat deja-celebrul “4,3,2″?