Sweet Manias

Mi-a plăcut dintotdeauna să văd că există oameni optimişti, plini de viaţă şi de răspunsuri. Indiferent în ce situaţie s-ar afla, oricât de dramatică sau de chinuitoare, există unii indivizi cărora nu le prea pasă, din moment ce se consolează cu gânduri de clasă secundă, de genul celor care sună cam aşa: “păi, lasă… Dumnezeu e acolo sus, iar acolo sus totul va fi bine!” – Ok, poate că acolo sus totul va fi bine, dar cui îi pasă? Mie sigur nu. Deocamdată îmi pasă de cum e aici pentru noi toţi, iar mai încolo om vedea şi cum e pe-acolo, pe sus.

În acelaşi ton pseudo-optimist, Kierkegaard spunea aşa: “eu nu sunt totuşi Dumnezeu, sunt doar un individ, deci cui îi pasă de cât de idilic e văzut totul de sus? eu mă aflu aici, într-o lume finită şi sunt neliniştit, pradă disperării… şi ce dacă Universul merge mai departe [...] la urma urmei, ameninţă să treacă peste mine!”