1) Am ajuns să cred că gumele sunt o binecuvântare pentru noi, cumpărătorii, atunci când ne sunt oferite la magazin. Nu de alta, dar prefer o gumă – în detrimentul unei vorbe goale. M-am dus la shopping (let’s say so) să iau un pepene roşu şi nişte nectarine (neapărat tari, aşa cum îmi plac). După ce mi-a cântărit fătuca harbuzul, de 4 kg (cel mai mare cică), a trecut la nectarine, lăsând pepenele pe tejghea. La sfârşit am rugat-o să îmi dea şi o sacoşă (pentru că ea e prea înceată ca să mă întrebe dacă vreau aşa ceva) şi a părut foarte ofensată. Şi nu doar. Mi-a spus: “să ştii că era mai bine să fi cerut întâi sacoşa“. O, Doamne! De când există sacoşe prioritare pe la aprozarele de cartier? Sau mai bine zis… de când prostia a devenit motiv de laudă?

2) Ajung astăzi la bunica mea şi găsesc în poştă o ofertă de la Nick&Nick, un fast-food care devine din ce în ce mai prost-cotat (prietenii ştiu de ce). Mă uit să văd despre ce e vorba: au început să facă livrări acasă. Foarteeeee bine, că doar n-or fi primii! Preţuri foarte ok, foarte rezonabile (dubios de mici), gen 1,5 lei o ciorbă, 4 lei o salată (oh, ciupiţi-mă!). Ajungem la partea oribilă. Eşti obligat să îţi plăteşti caserola, la fel cum eşti obligat să plăteşti (atenţie!) 2,5 lei pentru fiecare produs comandat. Şi uite aşa o ciorbă ajunge de fapt, cu tot cu caserolă şi transport, pe la 7 lei, în medie. Uite că nu mai suntem în Paradis! (a durat cam puţin, e drept.) Şi asta nu e tot.

Mai jos, pe pliant, scris mare şi negru: de acum poţi savura mâncarea preferată şi la tine acasă, puteţi comanda orice din meniu, bla bla. Ideea e că la început te ia cu “tu”, ca apoi să treacă iar la “dvs.”. Okay, jonglerii imbecile şi inutile, asta e sigur. Buuun, în continuare: în cadrul textului scria “î-l” (în mod obsesiv) de incredibil de multe ori, ca dovadă că limba română doare rău. “Î-l” susţii? Acest punct de vedere? :)

Şi ca şi cum nu ţi-ar fi de ajuns, simpaticii continuă: cu noi poţi comanda orice produs la preţuri mici, şi desigur, cu un mic comision. :ROFL: Un mic comision? Băi, foarte bine. Poate cu ceva bani în plus vă faceţi şi voi nişte pliante omeneşti. Sau cel puţin corecte gramatical. Ptiu!

Îmi povestea un prieten din Bucureşti, care lucrează în cadrul unui trust media de ceva vreme, cât de prost pregătiţi (sau mai bine zis, cât de nepregătiţi) sunt cei din entry-level, boboceii ieşiţi din facultate. Bineînţeles, există şi câteva excepţii, dar îmi permit să generalizez fiindcă din cele câteva exemple auzite, cred că 90% erau negative.

De exemplu, o tipă trebuia să sintetizeze o ştire de pe Mediafax conform căreia nu ştiu ce sistem de canalizare urma să fie reabilitat “la calendele greceşti”. Ei bine, neştiind semnificaţia expresiei, domniţa a înţeles că atunci când va fi gata calendarul… nu ştiu ce se va petrece. Cert este că era total pe lângă subiectul real. [la calendele greceşti - expresie atribuită de Sueton împăratului roman Augustus. Acesta ar fi afirmat despre cei rău-platnici că îşi achită datoriile ad calendas graecas (la calendele greceşti); referire ironică la faptul că grecii - spre deosebire de romani - nu aveau prima zi a lunii din calendar (numită calendae), zi obisnuită de restituire a datoriilor]

Ce reacţie ai avea văzând că o domnişoară elevată te crede când îi spui că s-a deschis o casă memorială a Virginiei Woolf tocmai în Sinaia? Probabil ai rămâne şocat/ă.

Din păcate, acestea nu sunt singurele exemple, dar pentru mine aufost arhi-suficiente.

Pe de altă parte, cum ai reacţiona să vezi că un absolvent de facultate habar nu are cine e prim-ministrul României (sau poate zice Voiculescu, tocmai pentru a obţine postul!) sau cine a regizat deja-celebrul “4,3,2″?

Elena Băsescu ştie ce-s alea succesurile, la fel de bine cum ştie ce-i ăla lux. Tocmai din acest motiv, ea s-a dus într-o zonă calamitată, din comuna suceveană Ulma, purtând în mână o plasă de la Famous Brands şi având în picioare cizme Burberry.

Eu nu spun că n-are voie să se încalţe cu astfel de cizme. Dar cred ca nu e de bun simţ să te duci într-o zonă în care oamenii au rămas pe drumuri, purtând cizme de 170 de dolari, când alţii n-au nici măcar 1 leu în buzunare.